Spectacolul Demnitate – Povestea

Un thriller despre prietenie, ambiție politică și loialitate

„Este foarte greu de impacat si politica si morala.” – Francis Bacon

În Demnitate, Ignasi Vidal vorbește despre lupta pentru putere în cadrul partidelor, despre vocația și ambițiile liderilor lor și despre cât de ușor este că funcționarii să fie manipulați și corupți atunci când nu se realizează totul cu o transparență absolută.

El ne arată diferența între ceea ce se vede la TV și în alte media și ceea ce se întâmplă, de fapt, în spatele ușilor închise de la birourile politicienilor.

„DEMNITATE“ vorbește, bineînțeles, despre corupție – fără a sări însă la gâtul clasei politice: corupția este în condiția umană – dar, în același timp, vorbește despre idealuri, prietenie, angajamente, loialitate, ambiție, lăcomie, trădare; și, desigur, despre demnitate.

Cei doi politicieni și prieteni se întâlnesc cu puțin timp înainte de alegerile interne într-un birou la sediul partidului la un pahar, la sfârșitul unei zile de lucru.

Conversația, începută în cheie amicală, lejeră, devine treptat tensionată, deoarece Alex nu și-a îndeplinit îndatoririle. Sau, mai bine zis, le-a îndeplinit în stilul lui. „Știi că pentru mine organizarea este pe primul plan și, uneori, asta înseamnă să sari peste anumite reguli“, spune el, lăsând spectatorul uimit să suspecteze că aceste discuții au loc de-adevăratelea în spatele ușilor birourilor în care se iau decizii care ne afectează pe toți.

Victor ascultă și lasă ca, între explicații și bâlbâieli, să se țeasă un nod gordian în jurul ambilor protagoniști, nod gordian care, mai degrabă decât frică, produce dezamăgire.

El nu a intrat în politică pentru asta, dar de-a lungul drumului, trebuie să se fi întâmplat ceva; ceva apărut ca un accesoriu al luptei pentru putere. „Am muncit pe brânci ca să ajung sus pentru că am crezut că am ceva de oferit, însă acum ne petrecem mai mult timp vorbind despre ce se întâmplă în acest loc și între noi la nivel intern, decât despre ceea ce se întâmplă în societate“, spune la un moment dat personajul. Un alt fior al realității scutură coloana vertebrală a spectatorului.

Treptat, atmosfera se încinge într-un crescendo din ce în ce mai amețitor, ies la iveală secrete bine păzite, cărțile încep să fie date pe față, măștile cad, și fiecare își delimitează din ce în ce mai clar poziția și își marchează intențiile până întru-un punct în care, după câteva răsturnări de situație de-a dreptul imprevizibile și perturbatoare, situația devine explozivă și se îndreaptă spre un final feroce și neașteptat (sau nu?).

Avem senzația că ne aflăm într-un ring de lupte în care unul dintre combatanți (care este, de asemenea, cel care deține frâiele) mânuiește subtil o spadă, iar celălalt un cuțit rudimentar.

Protagoniștii trebuie să decidă într-un moment critic în viața lor, ce este mai important pentru ei. Loialitatea față de prieten, sau demnitatea individuală? Ce să trădeze – prietenul care i-a însoțit până în acel moment sau ideea care a stat la baza celor mai adânci convingeri ale lor?

Practic, spectacolul este o dezbatere față în față în crescendo între cei doi prieteni, inseparabili când au intrat în politică, și care acum, învăluiți de mrejele puterii se situează pe poziții morale divergente.

Cumpara-ti biletul acum online pe Bilet.ro >>

Fără culoare politică

Autorul menționează că este vorba despre o piesă care folosește politica drept context pentru dezvoltarea intrigii și specifică faptul că nu urmărește să promoveze sau să denigreze nicio ideologie. Nu este partidară niciunui partid politic sau ideologii politice.

Totuși, el admite că are o critică la adresa societății: ”Spectacolul vorbește, într-un anumit fel, de nemulțumirea cetățenilor față de politică și de modul în care noi, ca cetățeni, uităm de rolul nostru de apărători ai bunului mers al democrației, crezând că trebuie să lăsăm totul pe mâinile politicienilor, accentuează dramaturgul. Politicienii nu vin de pe Marte și pun stăpânire pe instituții; ei vin din interiorul societății, sunt oamenii care trec pe stradă pe lângă noi, colegii noștri de muncă, colegii noștri de la cursuri, de acolo vin. Tot ceea ce, ca societate, nu suntem dispuși să schimbăm, nu vor putea schimba nici politicienii; avem politicienii pe care îi merităm ca și societate.”

„Cred în demnitatea umană ca sursă a obiectivelor naționale; în libertatea persoanei ca sursă a acțiunilor naționale; în sufletul oamenilor ca sursă a compasiunii naționale și în mintea umană ca sursă a invențiilor și ideilor noastre.”

John F. Kennedy