Te-am văzut venind. Încrezător, relaxat şi cu o stare bună care vibra aerul din jurul tău. Zâmbeai. Am zâmbit şi eu în timp ce te urmăream cum traversezi foaierul şi intri în sală. Te-ai oprit de câteva ori să îţi saluţi prietenii şi cunoscuţii. Ţi-am simţit bucuria că i-ai găsit pe toţi aici.
Mai e un pic şi începe spectacolul. Te-ai aşezat pe scaun şi priveşti scena. Probabil te întrebi ce vei vedea, ce vei auzi, ce vei simţi. Şi eu m-am întrebat, la un moment dat, ce-aş mai putea eu să-ţi ofer şi tu să nu ai deja? Ce-aş mai putea eu să-ţi spun fără ca tu să nu ştii deja? Cum aş putea să ajung la sufletul tău şi să te port în locuri pe care tu să nu le fi descoperit deja? Pentru că totul s-a mai făcut şi totul s-a mai spus. Şi-atunci, pentru ce exist?
Sunt Avangardia. Teatrul Avangardia. Şi exist pentru oamenii care m-au creat – cei câţiva nebuni frumoşi, îndrăgostiţi iremediabil de teatru şi actori, de muzică şi cântăreţi, de tot ceea ce înseamnă un spectacol, de la prima idee şi până când se lasă cortina şi se aşterne din nou liniştea în sala goală.
Sunt Teatrul Avangardia şi exist pentru spectatori, pentru tine. Am foarte multe să îţi spun şi să îţi arăt, chiar dacă unele lucruri au mai fost spuse ori arătate. Exist pentru că îmi doresc să te văd zâmbind, râzând în hohote, surprins, picat pe gânduri, cutremurat sau chiar plângând dacă asta simţi. Îmi doresc să îi laşi pe oamenii mei – actorii – să te fure din scaunul tău comod şi să te poarte în lumea lor, în povestea lor. Sunt oameni extraordinari, profesionişti, cu talent imens şi-ţi vor câştiga cinstit fiecare secundă de aplauze de la final. Prin ei, tot ceea ce sunt şi tot ceea ce am îţi ofer ţie.
Te-am văzut venind şi-am zâmbit. Sunt Teatrul Avangardia. Şi exist!